flexibil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. flexible, lat. flexibilis)
Etimologie: (fr. flexible, lat. flexibilis)
1. adj. care se poate îndoi ușor; mlădios, elastic, suplu.
2. (fig.) care cedează ușor; maleabil, docil.
3. (despre părți de vorbire) care are flexiune; flexionar.
4. (despre un apartament) cu structură variabilă.
5. s. n. grup de lamele flexibile de cupru, în legăturile electrice.